Programul Național de Educație Financiară pentru România – PNEFR și Federația Națională a Părinților din România –EDUPART: Implicare totală pentru educația financiară din școli și angajament deplin pentru viitorul copiilor

Interviu cu Cătălin Viorel NAN,
Președinte Federația Națională a Părinților din România – EDUPART

Care este cea mai importantă realizare a federației în acești 20 de ani?

Cred că cea mai importantă realizare a Federației Naționale a Părinților din România – Edupart este faptul că a reușit să transforme vocea părinților dintr-una fragmentată, locală și adesea ignorată, într-o voce organizată, credibilă și prezentă în dialogul public și instituțional. Federația a fost înființată în 2005, iar astăzi nu mai vorbim doar despre reacții punctuale, ci despre capacitatea părinților de a participa la dezbateri legislative, la consultări naționale și la construirea unor politici publice în educație. Asta înseamnă maturizare civică și instituțională.

Care sunt prioritățile pentru următorii doi ani?

Prioritatea noastră principală este să consolidăm ideea că părinții nu sunt simpli beneficiari ai școlii, ci parteneri strategici ai statului în formarea și protejarea copilului. În mod concret, vrem să întărim rețeaua națională, să profesionalizăm și mai mult filialele județene, să dezvoltăm formarea liderilor parentali și să accelerăm proiectele naționale din zona educației financiare, siguranței digitale, prevenirii dependențelor, sănătății emoționale și orientării în carieră. Strategia 2026–2030 a federației este construită exact pe această logică: părinți susținuți, copii protejați.

Care este mesajul central al Raportului Național al Părinților 2025?

Mesajul central este că România nu mai poate construi politici educaționale solide fără consultarea reală a părinților. Când ai zeci de mii de răspunsuri, nu mai vorbim despre impresii sau anecdote, ci despre semnale sistemice. Or, dacă aceste semnale nu sunt tratate serios, costul nu este doar educațional, ci și social și economic. Raportul trebuie citit ca o radiografie a relației dintre familie, școală și stat și ca un apel la politici publice bazate pe realitate, nu pe presupuneri.

Cum transformați acoperirea națională într-o forță reală de influență?

Prin structură, disciplină organizațională și coerență strategică. Rețeaua națională a FNPE este relevantă tocmai pentru că nu este una simbolică. Documentele federației arată existența unei rețele județene extinse și a unui model de lucru care leagă nivelul local de cel central. Influenta reală apare atunci când problemele din teritoriu sunt agregate, validate și transformate în poziții instituționale naționale. Asta facem: ducem realitatea din județe în zona deciziei centrale.

Ce mecanisme concrete ați implementat pentru ca vocea unui părinte dintr-un județ mai mic să ajungă la București?

Am pus accent pe filiale, pe grupuri funcționale de comunicare, pe raportări periodice și pe conectarea CRP-urilor și a asociațiilor locale la structura județeană și națională. ROI-ul federației prevede standarde minime pentru filiale, sprijin procedural, formări, instrumente de advocacy și întâlniri regionale sau naționale pentru armonizarea pozițiilor. Practic, nu lăsăm vocea locală să rămână izolată; o transformăm în voce colectivă, structurată și reprezentată național.

Cum evaluați implicarea părinților în consiliile de administrație și ce reforme legislative sunt necesare?

În multe cazuri, implicarea există, dar rămâne prea formală. Părinții sunt prezenți, dar nu întotdeauna influenți. De aceea, este nevoie de trecerea de la consultare de fațadă la consultare reală și fundamentată. Protocolul cu Ministerul Educației merge exact în această direcție: eliminarea formalismului și fundamentarea deciziilor pe dialog real. Eu cred că avem nevoie de reguli mai clare privind consultarea structurilor parentale, de acces la informație, de formare pentru reprezentanții părinților și de mecanisme prin care opinia lor să aibă efect, nu doar prezență procedurală.

Federația derulează proiecte variate în parteneriat cu multe instituții ale statului și diverse alte instituții. Care sunt cele mai importante proiecte care, în opinia dumneavoastră, generează cel mai mare impact asupra comunităților de părinți?

Dacă ar fi să vorbesc despre proiectele Federației Naționale a Părinților din România – Edupart, aș spune că ele nu sunt proiecte separate, punctuale, ci fac parte dintr-o viziune mai largă despre familie, educație și societate. Noi nu am plecat de la ideea să facem proiecte doar ca să existe activitate pentru poze pe platformele sociale, ci am plecat de la problemele reale ale părinților și ale copiilor și am construit proiecte acolo unde vedem cele mai mari vulnerabilități ale societății românești.

a) Aș menționa, în primul rând, _*„România Antidrog”*_, pentru că răspunde unei urgențe reale din societate. Am ajuns la peste 120.000 de copii și părinți cu cele peste 280 de conferințe realizate. Nu mai vorbim doar despre prevenție, ci despre un fenomen care afectează direct familii, școli și comunități întregi. Prin acest proiect lucrăm la ghiduri pentru părinți, campanii de informare, intervenții în școli, colaborări cu instituții ale statului și programe de prevenție în zonele de risc. Ideea centrală este foarte clară: lupta antidrog nu se câștigă în spitale sau la poliție, ci în familie și în școală, acolo unde copilul își formează valorile și unde poate fi prevenit primul pas greșit.

b) Al doilea proiect major este zona de educație financiară și gestionarea resurselor, prin proiectul _*„Portofelul Îndrăzneț”.*_ Acest proiect pornește de la o realitate simplă: foarte mulți adulți au probleme financiare nu pentru că nu câștigă bani, ci pentru că nu au fost învățați niciodată să îi gestioneze. Prin acest proiect îi învățăm pe copii ce înseamnă buget, economisire, diferența dintre nevoie și dorință, ce înseamnă creditul, investițiile și riscurile financiare. Impactul acestui proiect este foarte mare, pentru că educația financiară nu schimbă doar copilul, ci schimbă comportamentul financiar al întregii familii și, pe termen lung, al societății.

c) Un alt domeniu extrem de important pentru noi este siguranța digitală, inteligența artificială și comportamentul online al copiilor. În acest domeniu suntem parteneri ai _Comisiei de Apărare din Senat pe *Legea Majoratului Digital*_ și parteneri ai Comisiei de Învățământ din _Camera Deputaților pentru *Legea Siguranței Minorilor Online.”*_ Aici vorbim despre dependența de ecrane, cyberbullying, pornografie online, jocuri de noroc online, manipulare prin algoritmi, inteligență artificială și identitate digitală. Realitatea este că o parte importantă din copilăria copiilor noștri nu mai are loc în curtea școlii, ci pe internet, iar părinții și statul trebuie să înțeleagă acest lucru și să acționeze.

d) Un proiect de suflet pentru noi este _*„Balul Primului Erou”*_, un proiect care readuce în discuție importanța tatălui în familie și legătura emoțională dintre tată și copil, o legătură extrem de importantă pentru dezvoltarea emoțională a copilului, dar care în societatea modernă începe să se piardă. Acest proiect este despre relația tată–fiică, tată–fiu, despre modele, responsabilitate, protecție, încredere și echilibru emoțional în familie. Este, de fapt, un proiect despre familie și despre rolul părinților în viața copiilor.

e) Avem apoi proiectul _*„Părinți implicați, copii protejați, comunități unite”,*_ realizat în colaborare cu Biserica Ortodoxă Română, care readuce în discuție rolul comunității, al valorilor morale și al familiei ca fundament al societății. Educația nu se face doar în școală, se face în familie, în comunitate și în societate, iar acest proiect încearcă să reconstruiască legătura dintre familie, școală și comunitate.

f) Un alt proiect foarte important este _*”EduCamp”*,_ taberele educaționale prin care oferim copiilor experiența schimburilor culturale și educaționale cu alte țări, experiențe de educație non-formală, leadership, lucru în echipă și orientare vocațională. Educația adevărată nu se face doar în clasă, ci și prin experiențe, prin interacțiuni și prin descoperirea altor culturi și mentalități. EduCamp înseamnă copii care învață să fie independenți, să comunice, să lucreze în echipă și să își descopere pasiunile.

g) Recent am lansat _*”Avizierul Juridic al Părinților”*_, o platformă prin care părinți din toată țara își pot expune problemele legate de sistemul de educație sau de alte situații juridice, iar avocații din județele respective pot veni în sprijinul lor. Acest proiect transformă Federația într-un mecanism real de sprijin pentru părinți, nu doar într-o organizație de reprezentare, și ne ajută să identificăm problemele reale din sistem și să intervenim inclusiv legislativ.

h) Un alt proiect major va avea lansarea în Parlament în data de 27 mai și vom reaprinde discuția despre importanța sportului în școală și în familie, prin proiectul _*„Viitorul Sportului Românesc”*_ Aici nu vorbim doar despre sport de performanță, ci despre sportul de masă, sănătatea copiilor, disciplina, integrarea socială, traseul de la sport de masă la performanță și rolul școlii, al universităților și al mediului privat în dezvoltarea sportului românesc. Sportul nu este doar performanță, este sănătate publică, educație și disciplină socială.

i) Totodată lucrăm la proiectul _*„Pauza de bine”*_, un proiect de sănătate mintală în școli. Conceptul este foarte simplu: transformăm consilierea psihologică dintr-o „problemă” într-o activitate normală, la fel de normală precum pauza dintre cursuri. Pentru că emoțiile nu stau în bancă, iar copiii au nevoie să învețe nu doar matematică și română, ci și cum să își gestioneze emoțiile, stresul, anxietatea și relațiile cu ceilalți.

j) Un alt proiect important este _*”EduMIND”*_, un program modern de consiliere și orientare vocațională dedicat elevilor, care transformă alegerea carierei dintr-un moment de stres și confuzie într-un proces clar, structurat și bazat pe date. Proiectul funcționează ca o punte între băncile școlii și piața muncii, oferindu-le tinerilor instrumentele necesare pentru a face alegeri informate despre viitorul lor educațional și profesional.

k) Avem de asemenea proiectul _*„Nu-ți juca viitorul”*,_ care este un proiect de prevenire a jocurilor de noroc în rândul minorilor, pentru că vedem tot mai mulți tineri atrași în această zonă, iar consecințele sunt extrem de grave, de la dependență și datorii, până la abandon școlar și probleme sociale majore.

Toate aceste proiecte nu sunt întâmplătoare. Ele sunt parte din axele strategice de dezvoltare ale Federației și urmăresc câteva direcții mari: siguranța copiilor, familia și valorile, educația financiară, sănătatea mintală, orientarea în carieră, sportul și sănătatea, sprijinul juridic pentru părinți, educația non-formală și intervențiile legislative. În esență, viziunea noastră este simplă: dacă vrem să schimbăm educația, nu trebuie să schimbăm doar școala, trebuie să schimbăm familia, comunitatea și societatea din jurul copilului. Iar toate aceste proiecte exact asta încearcă să facă.

Cum vedeți rolul părinților în atragerea și implementarea fondurilor europene?

Părinții pot fi un factor de legitimare, de mobilizare și de control al relevanței proiectelor. Statutul federației prevede explicit posibilitatea accesării fondurilor europene, iar ROI-ul și strategia dezvoltă această direcție într-o logică de sustenabilitate și dezvoltare instituțională. Cu alte cuvinte, părinții nu trebuie văzuți doar ca destinatari finali, ci și ca parteneri de teren care pot arăta unde este nevoia reală și dacă proiectul produce efect.

Ce aduce FNPE în plus față de alte organizații de părinți?

În primul rând, dimensiunea națională și capacitatea de interfață instituțională. În al doilea rând, o rețea teritorială și tematică care permite atât reprezentare, cât și implementare. În al treilea rând, capacitatea de a transforma teme mari – educație financiară, protecția copilului, siguranță digitală, prevenția dependențelor – în programe și parteneriate concrete. Nu suntem doar o platformă de reacție, ci o structură care poate propune, implementa și susține proiecte cu impact național.

Există deja proiecte sau inițiative transfrontaliere?

Da. Documentele strategice ale federației indică explicit afilierea la European Parents’ Association și o direcție clară de diplomație educațională, filiale internaționale, schimburi de bune practici și proiecte europene. Pentru noi, dimensiunea europeană nu este decorativă, ci o sursă de standarde, de parteneriate și de oportunități de finanțare și învățare instituțională.

Cum poate contribui experiența românească la dezbaterile europene?

România aduce o experiență foarte valoroasă: relația dintre educație și vulnerabilitate. Părinții români au fost puși adesea în situația de a compensa lipsuri sistemice – migrație, inechități regionale, sărăcie, decalaje digitale, acces diferit la servicii. Tocmai de aceea, vocea României poate contribui la o perspectivă europeană mai realistă, mai puțin abstractă și mai apropiată de viața concretă a familiilor.

Cum vede FNPE proiectul PNEFR al ASPES?

Îl vedem ca pe un proiect necesar și strategic. Strategia noastră include deja explicit educația financiară și gestionarea resurselor ca proiect național derulat cu ASPES, BNR, ASF, ISF și Ministerul Educației. Pentru noi, educația financiară nu este o anexă curriculară, ci o componentă de autonomie personală, prevenție socială și stabilitate familială.

Ce oportunități și ce riscuri vedeți dacă părinții nu sunt implicați activ în PNEFR?

Oportunitatea este enormă: putem forma o generație mai atentă la economisire, risc, decizie și responsabilitate. Dar riscul este la fel de mare dacă părinții rămân în afara procesului. Fără familie, educația financiară riscă să rămână teoretică, fără continuitate în viața reală. Copilul învață în clasă un set de principii, iar acasă întâlnește alt model. Dacă nu unificăm mesajul dintre școală și familie, programul nu își atinge adevăratul potențial.

Cum ar putea contribui concret FNPE la succesul PNEFR?

Prin trei lucruri foarte concrete: rețea, legitimitate și implementare. Putem mobiliza filialele și comunitățile locale, putem susține campanii de informare pentru părinți, putem genera feedback real din teritoriu și putem ajuta la adaptarea conținutului la nevoile familiilor. Avem deja în strategia federației această componentă de educație financiară ca proiect național, ceea ce înseamnă că nu pornim de la zero, ci de la o direcție deja asumată instituțional prin
Strategia Edupart 2026-2030

Ce impact economic pe termen lung anticipați?

Dacă părinții devin vectori principali ai educației financiare în familie, pe termen lung vom avea mai puține decizii economice impulsive, mai puțină vulnerabilitate la fraude, mai multă cultură a economisirii și o mai bună gestionare a riscului. Asta se traduce, în timp, în familii mai stabile, copii mai responsabili și o economie mai puțin fragilă. Educația financiară este, de fapt, și o formă de protecție socială.

Cum vedeți România din 2030 dacă educația financiară și implicarea parentală devin priorități reale?

Văd o Românie mai echilibrată, mai responsabilă și mai puțin reactivă. O Românie în care copilul crește într-un parteneriat real între familie, școală și stat. O Românie în care părinții nu mai sunt chemați doar când apare o problemă, ci sunt integrați de la început în soluție. Dacă reușim asta, vom avea nu doar elevi mai bine pregătiți, ci și cetățeni mai maturi și familii mai reziliente. Exact aceasta este și filozofia strategică a federației: părinți susținuți, copii protejați.

Cum poate contribui mediul de business la reducerea decalajelor de educație financiară?

Mediul de business poate contribui prin expertiză, mentorat, resurse și acces la exemple reale. Companiile pot susține programe locale, pot intra în parteneriate cu școli și comunități, pot oferi modele de responsabilitate economică și pot sprijini extinderea proiectelor în zonele vulnerabile. Dar foarte important: această contribuție trebuie făcută într-un cadru etic, transparent și orientat spre bine public, nu doar spre vizibilitate.

Ce sfat practic dați părinților care vor să se implice?

Să nu își subestimeze vocea, dar nici să nu creadă că vocea individuală este suficientă. Impactul real apare atunci când implicarea devine organizată. De aceea, sfatul meu este simplu: intrați în structuri, colaborați, participați, propuneți, cereți răspundere, dar faceți-o împreună cu alți părinți. Federația există tocmai pentru a transforma energia individuală în forță colectivă. România are nevoie de părinți implicați, dar și de părinți organizați.

În încheiere, consider că este esențial să înțelegem un lucru fundamental: educația nu este responsabilitatea exclusivă a școlii, a profesorilor sau a statului. Educația este rezultatul unui ecosistem complex, în care familia, școala, comunitatea, mediul economic, mediul digital și instituțiile statului trebuie să funcționeze împreună, coerent și responsabil. Acolo unde aceste elemente nu comunică și nu colaborează, apar disfuncții, iar aceste disfuncții se reflectă întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, în viața copiilor.

Federația Națională a Părinților din România – EDUPART nu doar că reprezintă părinții, ci este un partener real în construcția politicilor educaționale, sociale și de siguranță dedicate copiilor. Proiectele pe care le dezvoltăm nu sunt inițiative izolate, ci fac parte dintr-o viziune strategică pe termen lung, în care familia este privită ca partener instituțional al școlii și al statului, nu ca un simplu beneficiar al sistemului educațional.

Consider că următoarea etapă de dezvoltare a educației în România nu va mai fi definită exclusiv de reforme curriculare sau de investiții în infrastructură, ci de capacitatea societății de a construi comunități educaționale funcționale, în care copilul să fie privit ca o responsabilitate comună. În acest context, rolul organizațiilor reprezentative ale părinților devine unul esențial, deoarece acestea pot realiza legătura dintre realitatea din familie și procesul decizional public.

Obiectivul nostru strategic este ca Federația să continue să contribuie la construirea unui model de colaborare instituțională între familie, școală și stat, bazat pe responsabilitate, dialog, prevenție și politici publice fundamentate pe date, cercetare și realități sociale, nu pe percepții sau reacții de moment. Sunt ferm convins că o societate puternică nu se construiește doar prin economie sau infrastructură, ci prin educație, iar educația nu începe în școală, ci în familie. Din acest motiv, toate proiectele și inițiativele noastre au, în esență, același obiectiv: consolidarea familiei, sprijinirea părinților și crearea unui mediu sigur, echilibrat și predictibil pentru dezvoltarea copiilor.

Investiția într-un copil nu este o investiție individuală, ci o investiție strategică într-o societate întreagă. Iar modul în care o societate își educă și își protejează copiii spune, în final, totul despre viitorul acelei societăți.